MĂNÍNȚĂLA vb. I. Tranz. (Folosit și a b s o l.) (Prin Transilv.) A amenința. Mănînțălez cu jăjătu. ALR II 4 592/272, cf. 4 592/284. ♦ (Regional) A ocărî (Stupinii-Zălau). ALR I 1 572/283. Nu tăt mînînțăla c-oi vini la tine. ib. - Prez. ind.: mănînțălez. -Și: mînînțălá vb. I. – Cf. a m e n i n ț a.