11 definiții pentru mămăligar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂMĂLIGÁR, mămăligari, s. m. 1. Persoană care mănâncă multă mămăligă. ♦ Epitet depreciativ folosit (în trecut) la adresa țăranilor. 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate și de energie. – Mămăligă + suf. -ar.

MĂMĂLIGÁR, mămăligari, s. m. 1. Persoană care mănâncă multă mămăligă. ♦ Epitet depreciativ folosit (în trecut) la adresa țăranilor. 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate și de energie. – Mămăligă + suf. -ar.

mămăligar [At: GORJAN, H. I, 16/19/ V: măli~ / Pl: ~i, (4, 5) ~e / E: mămăligă + -ar] 1 sm Persoană care mănâncă multă mămăligă. 2 sm Epitet peiorativ folosit în trecut la adresa țăranilor munteni și moldoveni fiindcă se hrăneau cu mămăligă Vz țărănoi, țopârlan. 3 sm (Dep) Om lipsit de personalitate și de energie Si: mămăligă (8). 4 sn (Reg) Făcăleț. 5 sn (Reg) Crăcană înfiptă în grindeiul plugului, de care se atârnă traista cu mâncare.

MĂMĂLIGÁR, mămăligari, s. m. Termen injurios folosit în trecut la adresa țăranilor (a căror hrană de bază era mămăliga). Întîi și-ntîi, măi mămăligarule măi... pe mine să nu mă iei cu «om bun». CAMILAR, N. I 315. Elena face haz de acești mămăligari. BOLINTINEANU, O. 439.

MĂMĂLIGÁR ~i m. 1) glumeț Persoană care consumă multă mămăligă. 2) depr. Om lipsit de energie, voință, personalitate. /mămăligă + suf. ~ar

mămăligár m. (d. mămăligă). Fam. Iron. Om moale, blegan (adică moale ca o mămăligă saŭ care nu poate molfăi de cît mămăligă). V. covrigar.

mamăligar m. 1. care se hrănește numai cu mămăligă; 2. fig. bădăran, țărănoiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mămăligár s. m., pl. mămăligári

mămăligár s. m., pl. mămăligári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂMĂLIGÁR s. v. făcăleț, sătean, țăran.

mămăligar s. v. FĂCĂLEȚ. SĂTEAN. ȚĂRAN.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mămăligar, mămăligari s. m. (adol., peior.) șofer începător.

Intrare: mămăligar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mămăligar
  • mămăligarul
  • mămăligaru‑
plural
  • mămăligari
  • mămăligarii
genitiv-dativ singular
  • mămăligar
  • mămăligarului
plural
  • mămăligari
  • mămăligarilor
vocativ singular
  • mămăligarule
  • mămăligare
plural
  • mămăligarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mămăligar

  • 1. Persoană care mănâncă multă mămăligă.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Epitet depreciativ folosit (în trecut) la adresa țăranilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Întîi și-ntîi, măi mămăligarule măi... pe mine să nu mă iei cu «om bun». CAMILAR, N. I 315.
        surse: DLRLC
      • Elena face haz de acești mămăligari. BOLINTINEANU, O. 439.
        surse: DLRLC
  • 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate și de energie.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Mămăligă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09