11 definiții pentru mălurici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂLURÍCI s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus).Mălură + suf. -ici.

mălurici ssp [At: PANȚU, PL. / E: mălură + -ici] (Reg) 1 Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii dispuse în racem și cu fructul ca o păstaie care, la maturitate, are culoarea brună Si: măzărichea-cucului, orăstică (Orobus variegatus). 2 Orăstică (Orobus niger).

MĂLURÍCI s. m. pl. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus).Mălură + suf. -ici.

MĂLURÍCI, mălurici, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu rizom noduros și cu flori roz-pur- purii; fructul este o păstaie care la maturitate are o culoare brună (Orobus variegatus); orăstică.

MĂLURÍCI ~ m. Plantă erbacee meliferă cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze penate și fructe păstăi, care crește prin pădurile de stejar și carpen; măzăriche-neagră; orăstică. /mălură + suf. ~ici


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂLURÍCI s. pl. v. orăstică.

MĂLURÍCI s. pl. (BOT.; Orobus variegatus) (reg.) orăstică, măzărichea-cucului.

MĂLURICI s. pl. (BOT.; Orobus variegatus) (reg.) orăstică, măzărichea-cucului.

Intrare: mălurici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălurici
  • măluriciul
  • măluriciu‑
plural
  • mălurici
  • măluricii
genitiv-dativ singular
  • mălurici
  • măluriciului
plural
  • mălurici
  • măluricilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mălurici orobus variegatus

etimologie:

  • Mălură + sufix -ici.
    surse: DEX '98 DEX '09