opțiuni
2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

mălăieța [At: LB / V: (reg) ~ița / Pzi: ~țez / E: mălăieț] 1 vr (Pop; d. fructe sau legume) A deveni mălăieț (1). 2 vt (Reg; îf mălăița) A sfărâma.

mălăița v vz mălăieța

Sinonime

MĂLĂIEȚA vb. a se făinoșa, (reg.) a se mălăi. (Fructele s-au ~.)

mălăieța vb. I. refl. (pop.; despre fructe) v. Făinoșa.

MĂLĂIEȚA vb. a se făinoșa, (reg.) a se mălăi. (Fructele s-au ~.)

Arhaisme și regionalisme

mălăiețá, mălăiețez, v.t.r. 1. A se înmuia. 2. (ref. la fructe, legume) A zdrobi miezul prin presare. 3. (fig.) A bate pe cineva. – Din mălăieț (MDA).

mălăieța, vb. tranz., refl. – 1. (ref. la fructe, legume) A zdrobi miezul prin presare. 2. (fig.) A bate pe cineva (Maram. din dreapta Tisei). – Din mălăieț (< mălai + suf. -eț ) (MDA).

Tezaur

MĂLĂIEȚA vb. I. 1. R e f l. (Popular, despre unele fructe sau legume) A deveni mălăieț (1). Cf. LB, GHEȚIE, R. M., BARCIANU. Lasă perele să se mălăiețeze. Com. MARIAN. 2. T r a n z. (Regional ; în forma mălăița) A sfărîma. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Prez. ind.: mălăiețez. – Și: (regional) mălăițá vb. I. – V. mălăieț.

MĂLĂIȚA vb. I v. mălăieța.

Intrare: mălăiețare
mălăiețare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălăiețare
  • mălăiețarea
plural
  • mălăiețări
  • mălăiețările
genitiv-dativ singular
  • mălăiețări
  • mălăiețării
plural
  • mălăiețări
  • mălăiețărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mălăieța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mălăieța
  • mălăiețare
  • mălăiețat
  • mălăiețatu‑
  • mălăiețând
  • mălăiețându‑
 singular plural
  • mălăiețează
  • mălăiețați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mălăiețez
 (să)
  • mălăiețez
  • mălăiețam
  • mălăiețai
  • mălăiețasem
a II-a (tu)
  • mălăiețezi
 (să)
  • mălăiețezi
  • mălăiețai
  • mălăiețași
  • mălăiețaseși
a III-a (el, ea)
  • mălăiețează
 (să)
  • mălăiețeze
  • mălăieța
  • mălăieță
  • mălăiețase
plural I (noi)
  • mălăiețăm
 (să)
  • mălăiețăm
  • mălăiețam
  • mălăiețarăm
  • mălăiețaserăm
  • mălăiețasem
a II-a (voi)
  • mălăiețați
 (să)
  • mălăiețați
  • mălăiețați
  • mălăiețarăți
  • mălăiețaserăți
  • mălăiețaseți
a III-a (ei, ele)
  • mălăiețează
 (să)
  • mălăiețeze
  • mălăiețau
  • mălăiețară
  • mălăiețaseră
mălăița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)