10 definiții pentru măgăruș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂGĂRÚȘ, măgăruși, s. m. Diminutiv al lui măgar (1). – Măgar + suf. -uș.

măgăruș sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: măgar + -uș] 1-6 (Șhp) Măgar (1-2, 9) (mic) Si: (reg) măgăraș (1-6), măgărel (1-6), măgăruț (1-6). 7 Pui de măgar. 8 (Reg) Capră de tăiat lemne. 9 (Art.) Joc țărănesc cu lăutari. 10 (Art.) Melodie după care se execută măgărușul (9).

MĂGĂRÚȘ, măgăruși, s. m. Diminutiv al lui măgar.Măgar + suf. -uș.

MĂGĂRÚȘ, măgăruși, s. m. Diminutiv al lui măgar. Îmi rămase deodată stăruitoare, înaintea ochilor, figura cuminte și deșteaptă a măgărușului meu Vasilache. SADOVEANU, O. VI 65. Merg pe cale tot cîntînd, Din cavale șuierînd, Ciobănașii tot jucînd, Măgărușii tot zbierînd. TEODORESCU, P. P. 679.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măgărúș s. m., pl. măgărúși

măgărúș s. m., pl. măgărúși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂGĂRÚȘ s. (ZOOL.) (reg.) măgăraș, măgărel, măgăruț, (înv.) asinaș, asinel.

MĂGĂRUȘ s. (ZOOL.) (reg.) măgăraș, măgărel, măgăruț, (înv.) asinaș, asinel.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂGĂRUȘ s. m. I. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă g a r (I 1); pui de măgar ; (regional) măgăraș (1), măgărel, măgăruț. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Îmi rămase deodată stăruitoare, înaintea ochilor, figura cuminte și deșteaptă a măgărușului meu Vasilache. SADOVEANU, O. IV, 65, cf. X, 411, IORDAN, STIL. 189. Între timp venise și Ciurea, îmboldindu-și măgărușul zgribulit de ploaie. V. ROM. iulie 1 954, 153. Măgăruși amârîli se adăpostesc aplecîndu-și spinarea spre gardurile scunde de piatră. ib. aprilie 1 956, 165. Merg pe cale. . . Ciobănașii Tot jucînd, Măgărușii Tot zbierînd. TEODORESCU, P. P. 679, cf. ALR II 5 533/2, 27, 352, 414, 514, 537, 848, 876, ALRM SN I h 190. Vine lelea de la Huși Călare pe un măgăruș (Căruța), ȘEZ. VII, 79. II. (Regional) 1. Capră de tăiat lemne. Cf. m ă g a r (III 4) (Orlea-Corabia). ALR I 952/885. 2. Numele unui joc țărănesc cu lăutari. SEVASTOS, N. 282, cf. PAMFILE, J. III, 90. - Pl.: măgăruși.Măgar + suf. -uș.

Intrare: măgăruș
măgăruș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgăruș
  • măgărușul
  • măgărușu‑
plural
  • măgăruși
  • măgărușii
genitiv-dativ singular
  • măgăruș
  • măgărușului
plural
  • măgăruși
  • măgărușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măgăruș

  • exemple
    • Îmi rămase deodată stăruitoare, înaintea ochilor, figura cuminte și deșteaptă a măgărușului meu Vasilache. SADOVEANU, O. VI 65.
      surse: DLRLC
    • Merg pe cale tot cîntînd, Din cavale șuierînd, Ciobănașii tot jucînd, Măgărușii tot zbierînd. TEODORESCU, P. P. 679.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Măgar + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09