11 definiții pentru măgărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂGĂRÍE, măgării, s. f. Comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; obrăznicie. – Măgar + suf. -ie.

MĂGĂRÍE, măgării, s. f. Comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; obrăznicie. – Măgar + suf. -ie.

măgărie sf [At: ȘINCAI, HR. III, 178/17 / Pl: ~ii / E: măgar + -ie] 1-3 (Comportare) (faptă sau) vorbă impertinentă, necuviincioasă.

MĂGĂRÍE, măgării, s. f. Faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, obrăznicie, impertinență.

MĂGĂRÍE ~i f. Purtare, vorbă sau faptă prostească, impertinentă; neghiobie. /măgar + suf. ~ie

măgărie f. fig. vorbă sau faptă prostească.

măgăríe f. (și bg. [d. rom.] magariĭa). Purtare de măgar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măgăríe s. f., art. măgăría, g.-d. art. măgăríei; pl. măgăríi, art. măgăríile

măgăríe s. f., art. măgăría, g.-d. art. măgăríei; pl. măgăríi, art. măgăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂGĂRIE s. aroganță, impertinență, insolență, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de-o ~ revoltătoare.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

măgărie, măgării s. f. comportament / atitudine / faptă sau vorbă obraznic(ă); impertinență; obrăznicie

Intrare: măgărie
măgărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgărie
  • măgăria
plural
  • măgării
  • măgăriile
genitiv-dativ singular
  • măgării
  • măgăriei
plural
  • măgării
  • măgăriilor
vocativ singular
plural

măgărie

etimologie:

  • Măgar + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09