16 definiții pentru măgădău macadău mâgădan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Cf. măgădan.

măgădău sm [At: CONV. LIT. XI, 67 / V: (reg) macad~ / Pl: ~ăi / E: nct] (Fam) Om (tânăr) înalt, voinic și cam prost Si: măgădan Vz căscăund.

MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Et. nec. Cf. măgădan.

MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Regional) Bărbat mare la trup; vlăjgan, lungan. Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine.Al cui ești, mă? a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50. Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său din scaunul domniei. ISPIRESCU, U. 82. – Variantă: mîgădán[1] (VLAHUȚĂ, la TDRG) s. m.

  1. Intrarea mîgădan face trimitere la măgădan, care nu figurează în dicționar. — gall

măgădău m. ștrengar mare. [Fuziune din măgar și (derbe)deu].

MACADẮU s. m. v. măgădău.

măgădan sm [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~i / E: ns cf măgădău] (Fam) Măgădău.

MÎGĂDÁN s. m. v. măgădan.[1]

  1. Măgădan nu figurează în dicționar. Varianta aceasta este menționată la intrarea măgădău. — gall

măgădán și -dắŭ m. (cp. cu magaoaĭe, mogîldeață, mogîldan și ung. magas, înalt. P. sufix, cp. cu bădăra). Sud. Goblezan, hojmalăŭ, lungan, vlăjgan, băĭetan înalt: uĭte măgădanu! (Sov. 186). – În Mold. nord macadăŭ (Șez. 36, 11).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măgădắu (reg.) s. m., art. măgădắul; pl. măgădắi, art. măgădắii

măgădău s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii

macadắu (= măgădău) s. m. (pl. macadăi)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂGĂDĂU s. v. găligan, lungan, vlăjgan.

măgădău s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.

Intrare: măgădău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgădău
  • măgădăul
  • măgădău‑
plural
  • măgădăi
  • măgădăii
genitiv-dativ singular
  • măgădău
  • măgădăului
plural
  • măgădăi
  • măgădăilor
vocativ singular
  • măgădăule
plural
  • măgădăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macadău
  • macadăul
  • macadău‑
plural
  • macadăi
  • macadăii
genitiv-dativ singular
  • macadău
  • macadăului
plural
  • macadăi
  • macadăilor
vocativ singular
  • macadăule
plural
  • macadăilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâgădan
  • mâgădanul
plural
  • mâgădani
  • mâgădanii
genitiv-dativ singular
  • mâgădan
  • mâgădanului
plural
  • mâgădani
  • mâgădanilor
vocativ singular
  • mâgădanule
  • mâgădane
plural
  • mâgădanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măgădău macadău mâgădan

  • 1. regional Bărbat mare la trup (și cam prost).
    exemple
    • Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. – Al cui ești, mă? a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50.
      surse: DLRLC
    • Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său din scaunul domniei. ISPIRESCU, U. 82.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. măgădan
    surse: DEX '98 DEX '09