4 intrări

Articole pe această temă:

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCRÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa).Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella).Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Cf. acru.

măcriș s [At: ANON. CAR. / V: (reg) macrâci, macrici, mac~, magriș, mecreș, mecriș, mocriș, necriș / E: nct] 1 (Buc; șîc ~u-caprei) Plantă cu tulpina ramificată în partea superioară, cu frunze numeroase, variate ca formă și acrișoare la gust, folosite în medicină și în alimentație Si: (pop) acriș (Rumex acetosa). 2 (Șîc ~ul-cailor, ~ul-calului, ~mărunt) Plantă mică, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de spadă, care crește prin pășuni și prin locuri nisipoase și uscate Si: (reg) lugeru-broaștii, schiaz (Rumex acetosella). 3 (Bot; reg; îc) "ul-calului (sau ~-cailor) ori ~-căiesc (sau, sst, ~-crăiesc) Specie de ștevie (Rumez conglomeratus). 4 (Bot; reg; îae) Specie de ștevie (Rumex patientia). 5 (Bot; reg; îae) Specie de ștevie (Rumez acutus). 6 (Bot; reg; îc) ~-ciobănesc Specie de măcriș cu tulpina dreaptă, uneori foarte înaltă, ramificată în partea superioară, cu florile dispuse în spice (Rumex arifolius). 7 (Bot; reg; îc) ~-domnesc Specie de măcriș (Rumex obtusifolius). 8 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină (sau -lat) Specie de măcriș (Acetosella rotundifolia). 9 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Ștevie de baltă (Rumex palustris). 10 (Pop; șîc macrișul-caprei, macrișul-caprelor, macrișul-caprei-de-pădure, macrișul-calului, macriș-domnesc, macrișul-iepurelui, macrișul-iepurilor, macriș-iepuresc, ~-oii, macrișul-ursului, ~ul-păsării, ~ul-păsărilor, macriș-păsăresc, macrișu-cucului, ~-de-pădure, ~-păduresc, ~-pădureț, macriș-de-câmp, macriș-de-piatră, macriș-cu-trifoi, macriș-trifoios, macriș-domnesc, macriș-nemțesc, macriș-de-minte, macriș-acru) Mică plantă erbacee cu rizom târâtor, cu frunze acrișoare, acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu frunzele trifoiului, și cu flori albe sau roșietice Si: măcrișor (4), (reg) trifoi-măcriș (Oxalis acetosella). 11 (Înv; îs) Sare de ~ Oxalat acid de potasiu. 12 (Bot; reg; șîc ~-iepuresc, ~-de-râuri, ~-de-spin, ~-spinos) Dracilă (Berberius vulgaris). 13 (Olt) Vin acru, prost. 14 (Bot; Buc; îc) Macrișul-caprei Degetăruț (Soldanelis montana). 15 (Bot; reg; îc) Macriș-de-baltă Năsturel (Nasturtium officinale).

MĂCRÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa).Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella).Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.

MĂCRÍȘ s. n. 1. Plantă erbacee, cu frunze mari acrișoare, care crește prin pajiști sau se cultivă ca plantă alimentară și medicinală (Rumex acetosa). Borșul lung, fiert cu urzici, știr, măcriș și crupe. CAMILAR, N. I 271. ◊ Sare de măcriș = numele popular al acidului oxalic. 2. Compuse: măcrișul-iepurelui = plantă erbacee, fără tulpină, cu frunzele în formă de trifoi, cu flori albe sau alb-roșietice (Oxalis acetosella). Mă rog, n-ai putea să-mi spui dumneata dacă în țara fericită a miresmelor se găsește măcrișul-iepurelui? HOGAȘ, M. N. 107; măcrișul-calului = ștevie.

MĂCRÍȘ n. Plantă erbacee cu frunze alungite și cu gust acru, folosite în alimentație. /Orig. nec.

măcriș n. plantă nutritivă cu un gust plăcut acru, răcoritor și antiscorbutic, mult întrebuințată la bucătărie, adesea împreună cu spanacul (Rumex acetosa). [Origină necunoscută].

măcríș și macríș m. (cuv. poate vgerm. orĭ dacic. P. -criș, cp. cu fr. cresson, care vine d. vgerm. chresso, ngerm. kresse, id. Cp. cu Ordessus, Naissus, Argeș, Niș. D. rom. vine bg. mókreš și rut. mokrýš, id.). O plantă erbacee poligonacee ale căreĭ frunze, care-s acre, îs culinare (rumex acetosa, cu varietățile: rumex acetosella [măcriș mărunt] și rumex conglomeratus [măcrișu caluluĭ]). Alte plante cu acest nume nu-s poligonacee, ca: óxalis acetosa și acetosella (măcrișu ĭepurreluĭ), bérberis vulgaris (măcriș spinos, măcriș de rîurĭ, dracilă), nasturtium officinale (măcriș de baltă, brîncuță, hreniță, din care se face salată) ș. a.

TRIFÓI, trifoi, s. m. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole în trei lobi și cu florile strînse în măciulii, dintre care unele se cultivă ca plante de nutreț (Trifolium). Acuma pe rouă Trifoiul e bun de tăiat. BENIUC, V. 138. Se simțea stăpînul lor și-și făcea planurile cum va ara fîneața cutare, iar cutare porumbiște cum va semăna-o cu trifoi. REBREANU, I. 92. Foaie verde de trifoi, Vino, bădiță, la noi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. ◊ Compuse: trifoi-mare = sulfină; trifoi-mărunt = plantă cu tulpină ramificată, cu flori galbene-aurii (Trifolium strepens); trifoi-măcriș = măcrișul-iepurelui; trifoi-de-lac (-de-baltă sau -amar) = trifoiște (2); trifoiul-caprelor = sulițică; triîoi-galben = trifoiaș; trifoi-alb = trifoi cu tulpină tîrîtoare, cu flori albe sau trandafirii (Trifolium repens).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măcríș (mă-criș) s. m.

măcríș s. m. (sil. -criș)

!măcríșul-cáprei (plantă) (mă-cri-, -ca-prei) s. m. art.

!măcríșul-iépurelui (plantă) (mă-cri-) s. m. art.

măcríșul-cáprei s. m. (sil. -cri-, -prei)

măcríșul-iépurelui s. m. (sil. -cri-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂCRÍȘ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acriș. 2. (Rumex acetosella) (reg.) lugeru-broaștii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriș de apă v. ștevie; măcrișul calului v. ștevie. 4. (Oxalis acetosella) (reg.) măcrișor, măcriș de pădure, măcrișul-iepurelui, trifoi-măcriș. 5. (Acetosa pratensis) ștevie.

MĂCRIȘ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acriș. 2. (Rumex acetosella) (reg.) lugeru-broaștii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriș de apă (Rumex palustris) = dragavei, dragaveică, ștevie; măcrișul calului = a) (Rumex conglomeratus) ștevie, (reg.) brustan, dragavei, dragomir; b) (Rumex patientia) ștevie, (reg.) urzica-raței. 4. (Oxalis acetosella) (reg.) măcrișor, trifoi-măcriș. 5. (Acetosa pratensis) ștevie.

MĂCRIȘ DE PĂDÚRE s. v. măcriș.

MĂCRIȘ-DE-BÁLTĂ s. v. cardama, năsturel.

arată toate definițiile

Intrare: măcriș
  • silabație: mă-criș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcriș
  • măcrișul
  • măcrișu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măcriș
  • măcrișului
plural
vocativ singular
plural
necriș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măcrișul-caprei
  • silabație: mă-cri-șul-ca-prei
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcrișul-caprei
plural
genitiv-dativ singular
  • măcrișului-caprei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: măcrișul-iepurelui
  • silabație: mă-cri-
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcrișul-iepurelui
plural
genitiv-dativ singular
  • măcrișului-iepurelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: trifoi-măcriș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trifoi-măcriș
  • trifoiul-măcriș
plural
genitiv-dativ singular
  • trifoi-măcriș
  • trifoiului-măcriș
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măcriș acetosa Oxalis Rumex necriș

  • 1. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Borșul lung, fiert cu urzici, știr, măcriș și crupe. CAMILAR, N. I 271.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ștevie
    • 1.3. Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • cf. acru
    surse: DEX '98 DEX '09

măcrișul-caprei / -iepurelui măcrișul-iepurelui

  • 1. Plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella).
    exemple
    • Mă rog, n-ai putea să-mi spui dumneata dacă în țara fericită a miresmelor se găsește măcrișul-iepurelui? HOGAȘ, M. N. 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

trifoi-măcriș