10 definiții pentru măciulie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCIULÍE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac.Et. nec.

MĂCIULÍE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac.Et. nec.

măciulie sf [At: CREANGĂ, P. 150 / Pl: ~ii / E: ctm măciucă + gămălie] 1 Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte, mai ales al unei măciuci, al unui baston, al unui băț de chibrit. 2 (Bot; pop) Capsulă. 3 (Reg; îs) ~ de brad Con de brad. 4 (Reg) Floare a papurei. 5 (Reg) Măciucă (1).

MĂCIULÍE, măciulii, s. f. Capăt bulbucat, îngroșat și rotunjit al unor obiecte. Sub umflătură răsar bube mici, cît măciulia chibritului. STANCU, D. 278. Vîntură în aer măciulia de argint a bastonului, în care soarele scăpară cîteva fulgere. I. BOTEZ, ȘC. 112. Un buzdugan cu măciulia numai de plumb gol. ISPIRESCU, U. 123. ♦ Capsulă. Unii s-au prăpădit de pojar, alții de fiertură de măciulii de mac. SADOVEANU, M. C. 8.

MĂCIULÍE ~i f. 1) Capătul îngroșat și rotunjit al unor obiecte; gămălie. ~ de chibrit. ~a fusului. 2) Fruct dehiscent cu învelitoare uscată și dură, în care se dezvoltă și se păstrează semințele unor plante; capsulă. ~ de mac. /Orig. nec.

măciulie f. capăt mai gros și rotund: măciulia șelei. [Compromis din măciucă și măgălie].

măcĭulíe f. (din măcĭucă și gămălie). Bulb, gămălie: măcĭulia unuĭ bold (ac), măcĭulie de mac, de ceapă (cápsula cu semințe), de usturoĭ. – În est și căcĭulie (după căcĭulă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măciulíe s. f., art. măciulía, g.-d. art. măciulíei; pl. măciulíi, art. măciulíile

măciulíe s. f., art. măciulía, g.-d. art. măciulíei; pl. măciulíi, art. măciulíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂCIULÍE s. 1. v. gămălie. 2. măciucă. (Băț cu ~.) 3. v. capsulă.

MĂCIULIE s. 1. gămălie, (reg.) căciulie. (~ de ac, de chibrit.) 2. măciucă. (Băț cu ~.) 3. (BOT.) capsulă, (reg.) căciulie, (prin Transilv.) bocioacă, bociulie. (~ a macului.)

Intrare: măciulie
măciulie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măciulie
  • măciulia
plural
  • măciulii
  • măciuliile
genitiv-dativ singular
  • măciulii
  • măciuliei
plural
  • măciulii
  • măciuliilor
vocativ singular
plural

măciulie

  • 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: căciulie gămălie măciucă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Sub umflătură răsar bube mici, cît măciulia chibritului. STANCU, D. 278.
      surse: DLRLC
    • Vîntură în aer măciulia de argint a bastonului, în care soarele scăpară cîteva fulgere. I. BOTEZ, ȘC. 112.
      surse: DLRLC
    • Un buzdugan cu măciulia numai de plumb gol. ISPIRESCU, U. 123.
      surse: DLRLC
  • 2. botanică popular Fruct dehiscent cu învelitoare uscată și dură, în care se dezvoltă și se păstrează semințele unor plante.
    exemple
    • Unii s-au prăpădit de pojar, alții de fiertură de măciulii de mac. SADOVEANU, M. C. 8.
      surse: DLRLC

etimologie: