măciucaș sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 287 / Pl: ~i / E: măciucă + -aș] 1 (Înv) Călău care bătea sau care omora cu măciuca Si: (înv) măciucar. 2 (Reg) Paznic de noapte. 3 (Reg) Factor poștal.

măcĭucáș m. (d. măcĭucă). Vechĭ. Purtător de măcĭucă, calăŭ.

măciucaș, măciucași, s.m. (înv.) călău.

MĂCIUCAȘ s. m. 1. (Învechit) Călău care bătea sau care omora cu măciuca (I 1), (învechit, rar) măciucar. Cf. CUV. D. BĂTR. I, 287, COSTINESCU. Trebuie să avem temerea cea mai mare de măciucașul Vasile care e o slugă necredincioasă. F (1876), 329, cf. D. BOGDAN, GL. 173, SCRIBAN, D. 2. (Regional) Paznic de noapte. Com. din SĂLIȘTE-SIBIU. 3. (Regional) Factor poștal (Feneș-Alba Iulia). ALR SN III h 874/102. – Pl.: măciucași. Măciucă + suf. -aș.