MĂCIUCAȘ s. m. 1. (Învechit) Călău care bătea sau care omora cu măciuca (I 1), (învechit, rar) măciucar. Cf. CUV. D. BĂTR. I, 287, COSTINESCU. Trebuie să avem temerea cea mai mare de măciucașul Vasile care e o slugă necredincioasă. F (1876), 329, cf. D. BOGDAN, GL. 173, SCRIBAN, D. 2. (Regional) Paznic de noapte. Com. din SĂLIȘTE-SIBIU. 3. (Regional) Factor poștal (Feneș-Alba Iulia). ALR SN III h 874/102. – Pl.: măciucași. Măciucă + suf. -aș.