9 definiții pentru mâzgăleală zmângăleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂZGĂLEÁLĂ, mâzgăleli, s. f. Mâzgălitură. [Var.: zmângăleálă s. f.] – Mâzgăli + suf. -eală.

MÂZGĂLEÁLĂ, mâzgăleli, s. f. Mâzgălitură. [Var.: zmângăleálă s. f.] – Mâzgăli + suf. -eală.

mâzgălea sf [At: DLR / Pl: ~eli / E: mâzgăli + -eală] 1-2 Murdărire (1, 3). 3 Mâzgălitură (3). 4 Muruire (1). 5-7 Mâzgăiitură (5-7).

ZMÂNGĂLEÁLĂ s. f. v. mâzgăleală.

ZMÂNGĂLEÁLĂ s. f. v. mâzgăleală.

zmângălea[1] sf vz mâzgăleală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

MÎZGĂLEÁLĂ, mîzgăleli, s. f. Mîzgălitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâzgăleálă s. f., g.-d. art. mâzgălélii; pl. mâzgăléli

mâzgăleálă s. f., g.-d. art. mâzgălélii; pl. mâzgăléli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂZGĂLEÁLĂ s. v. mâzgălitură.

MÎZGĂLEA s. mîzgălitură. (Desenul era doar o ~.)

Intrare: mâzgăleală
mâzgăleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâzgălea
  • mâzgăleala
plural
  • mâzgăleli
  • mâzgălelile
genitiv-dativ singular
  • mâzgăleli
  • mâzgălelii
plural
  • mâzgăleli
  • mâzgălelilor
vocativ singular
plural
zmângăleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmângălea
  • zmângăleala
plural
  • zmângăleli
  • zmângălelile
genitiv-dativ singular
  • zmângăleli
  • zmângălelii
plural
  • zmângăleli
  • zmângălelilor
vocativ singular
plural

mâzgăleală zmângăleală

etimologie:

  • Mâzgăli + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98