2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâzdi vt [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 77v/25 / V: măz~ / Pzi: ~desc / E: mâzdă] (Înv) A mitui.

MÎZDI vb. (Mold.) A mitui. Și mîzdirâ pre Vlast, postelnicul împăratului, de să ruga de pace. AP. 1646, 44r. Parij, feciorul lui Priam împărat, pururea mâzdia pre alți senatori domni să ție cu dînsul. M. COSTIN. Mîzdind pre alți domni svetnici feciorul lui Priam să nu dea pre Elena, s-au tărăgănat zvada plnă la stîngerea de tot a Troadei. NCL I, 35 ; cf. DOSOFTEI, VS. // B: cf. LEX. 1683, 47r. Etimologie: mîzdă + suf. -i. Vezi și mîzdar, mîzdă, mîzdealnic, mîzditor. Cf. m i t u i.

mîzdésc v. tr. (d. mîzdă). Vechĭ. Mituĭesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂZDÍ vb. v. mitui, șperțui.

Intrare: mâzdi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâzdi
  • mâzdire
  • mâzdit
  • mâzditu‑
  • mâzdind
  • mâzdindu‑
singular plural
  • mâzdește
  • mâzdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâzdesc
(să)
  • mâzdesc
  • mâzdeam
  • mâzdii
  • mâzdisem
a II-a (tu)
  • mâzdești
(să)
  • mâzdești
  • mâzdeai
  • mâzdiși
  • mâzdiseși
a III-a (el, ea)
  • mâzdește
(să)
  • mâzdească
  • mâzdea
  • mâzdi
  • mâzdise
plural I (noi)
  • mâzdim
(să)
  • mâzdim
  • mâzdeam
  • mâzdirăm
  • mâzdiserăm
  • mâzdisem
a II-a (voi)
  • mâzdiți
(să)
  • mâzdiți
  • mâzdeați
  • mâzdirăți
  • mâzdiserăți
  • mâzdiseți
a III-a (ei, ele)
  • mâzdesc
(să)
  • mâzdească
  • mâzdeau
  • mâzdi
  • mâzdiseră
Intrare: mâzdit
mâzdit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâzdit
  • mâzditul
  • mâzditu‑
  • mâzdi
  • mâzdita
plural
  • mâzdiți
  • mâzdiții
  • mâzdite
  • mâzditele
genitiv-dativ singular
  • mâzdit
  • mâzditului
  • mâzdite
  • mâzditei
plural
  • mâzdiți
  • mâzdiților
  • mâzdite
  • mâzditelor
vocativ singular
plural
mâzdire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâzdire
  • mâzdirea
plural
  • mâzdiri
  • mâzdirile
genitiv-dativ singular
  • mâzdiri
  • mâzdirii
plural
  • mâzdiri
  • mâzdirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)