MÎZDI vb. (Mold.) A mitui. Și mîzdirâ pre Vlast, postelnicul împăratului, de să ruga de pace. AP. 1646, 44^r. Parij, feciorul lui Priam împărat, pururea mâzdia pre alți senatori domni să ție cu dînsul. M. COSTIN. Mîzdind pre alți domni svetnici feciorul lui Priam să nu dea pre Elena, s-au tărăgănat zvada plnă la stîngerea de tot a Troadei. NCL I, 35 ; cf. DOSOFTEI, VS. // B: cf. LEX. 1683, 47^r. Etimologie: mîzdă + suf. -i. Vezi și mîzdar, mîzdă, mîzdealnic, mîzditor. Cf. m i t u i.