7 definiții pentru mârtac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mârtac1 sm [At: H XVIII, 139 / Pl: ~aci / E: mârtan css] (Ban; Trs) Cotoi.

martac sm [At: COSTINESCU / V: ~tec, măr~, mâr~ / Pl: ~aci / E: tc mertek] 1 (Reg) Grindă lungă și groasă. 2 (Reg; mpl) Fiecare dintre căpriorii unei case. 3 (Reg) Chingă a căpriorilor unei case. 4 (Reg) Lemn gros care se fixează cu capătul de sus în grinda unei case și cu cel de jos pe căpriori. 5 (Reg; mpl) Fiecare dintre lemnele care leagă între ele capetele de sus ale unui pătul sau ale unui pătuiac. 6 (Reg; mpl) Fiecare dintre prăjinile, lemnele sau crengile legate câte două cruciș, care se așază de o parte și de alta a unui acoperiș de paie, a unei clăi de fân etc. 7 (Reg; mpl) Fiecare dintre parii care, având unul dintre capete înfipt în pământ, susțin un bordei. 8 (Reg) Par sau stâlp mai gros, folosit în construcții. 9 (Olt; mpl) Nojițe (1).

martác m. (turc. mertek, grindă în patru muchĭ). Par orĭ prăjină groasă. Căprior care susține crăngile, paĭele și lutu acoperemîntuluĭ unuĭ bordeĭ: Bordeĭaș, bordeĭ, bordeĭ, Cu mărtăceiĭ de teĭ (P. P.)! – Și mărtac și mîrtac (Mold. Trans.). V. papaĭnog și furcă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂRTÁC s. v. cotoi, motan, pisoi.

Intrare: mârtac
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârtac
  • mârtacul
  • mârtacu‑
plural
  • mârtaci
  • mârtacii
genitiv-dativ singular
  • mârtac
  • mârtacului
plural
  • mârtaci
  • mârtacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)