7 definiții pentru mânzișoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mânzișoa sf [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 291 / Pl: ~oare / E: mânză + -ișoară] 1-2 (Șhp) Mânză (1) (mică) Si: mânzică (1-2), mânziță (1-2), mânzucă (1-2), mânzulică (1-2), mânzuliță (1-2), mânzurea (1-2), mânzușoară (1-2), mânzuță (1-2), mârțănioară (1-2).

MÂNZIȘÓR, -OÁRĂ, mânzișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzac. – Mânz + suf. -ișor.

MÎNZIȘOÁRĂ, mînzișoare, s. f. Diminutiv al lui mînză. Am lăsat [nemeșului] o mînzișoară, Să-și care cu ea la moară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânzișoáră s. f., g.-d. art. mânzișoárei; pl. mânzișoáre

mânzișoáră s. f., g.-d. art. mânzișoárei; pl. mânzișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNZIȘÓR s. (ZOOL.) mânzuleț, (reg.) mânzuc, mânzușor, mânzuț.

MÎNZIȘOR s. (ZOOL.) mînzuleț, (reg.) mînzuc, mînzușor, mînzuț.

Intrare: mânzișoară
mânzișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzișoa
  • mânzișoara
plural
  • mânzișoare
  • mânzișoarele
genitiv-dativ singular
  • mânzișoare
  • mânzișoarei
plural
  • mânzișoare
  • mânzișoarelor
vocativ singular
plural

mânzișor, -oară mânzișoară

etimologie:

  • Mânz + sufix -ișor.
    surse: DEX '98 DEX '09