opțiuni
  • info

9 definiții pentru mânzișoară

Explicative DEX

mânzișoară sf [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 291 / Pl: ~oare / E: mânză + -ișoară] 1-2 (Șhp) Mânză (1) (mică) Si: mânzică (1-2), mânziță (1-2), mânzucă (1-2), mânzulică (1-2), mânzuliță (1-2), mânzurea (1-2), mânzușoară (1-2), mânzuță (1-2), mârțănioară (1-2).

MÂNZIȘOR, -OARĂ, mânzișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzac. – Mânz + suf. -ișor.

MÎNZIȘOARĂ, mînzișoare, s. f. Diminutiv al lui mînză. Am lăsat [nemeșului] o mînzișoară, Să-și care cu ea la moară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291.

Ortografice DOOM

mânzișoară s. f., g.-d. art. mânzișoarei; pl. mânzișoare

mânzișoară s. f., g.-d. art. mânzișoarei; pl. mânzișoare

mânzișoară s. f., g.-d. art. mânzișoarei; pl. mânzișoare

Sinonime

MÂNZIȘOR s. (ZOOL.) mânzuleț, (reg.) mânzuc, mânzușor, mânzuț.

MÎNZIȘOR s. (ZOOL.) mînzuleț, (reg.) mînzuc, mînzușor, mînzuț.

Tezaur

MÎNZIȘOÁRĂ s. f. (În poezia populară) Diminutiv al lui m î n z ă (1); (regional) mînzîță (1). mînzică, mînzucă, mînzulică, mînzuliță, mînzurea, mînzușoară, mînzuță. Am lăsat o mînzișoară, Să-și care cu ea la moară. JARNIK-BÎRSEANU, D. 291. - Pl.: mînzișoare. – Mînză + suf. -ișoară.

Intrare: mânzișoară
mânzișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzișoară
  • mânzișoara
plural
  • mânzișoare
  • mânzișoarele
genitiv-dativ singular
  • mânzișoare
  • mânzișoarei
plural
  • mânzișoare
  • mânzișoarelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânzișor, mânzișorisubstantiv masculin
mânzișoară, mânzișoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Mânz + -ișor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.