9 definiții pentru mânză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MẤNZĂ, mânze, s. f. Puiul de sex feminin al iepei. – Din mânz.

MẤNZĂ, mânze, s. f. Puiul de sex feminin al iepei. – Din mânz.

mânză sf [At: (a. 1793) URICARIUL, XVI, 208 / V: măn~, ~nsă, ~nță, mun~ / Pl: ~ze / E: mânz + ] 1 Pui de sex feminin al iepei Si: coștrușă, mănzoacă, mânzoancă. 2 (Reg; îe) A avea ~ A fi pornit pe ceartă. 3 (Reg; dep) Femeie depravată.

MÂNZĂ ~e f. Pui femelă de iapă. /Din mânz

MÎ́NZĂ, mînze, s. f. (Rar) Puiul de sex feminin al iepei. Iacă badea trece Oltul, Că-i cunosc mînza și portul. BIBICESCU, P. P. 36.

mî́nză f., pl. e (d. mînz). Ĭapă pînă la etatea de un an.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mấnză s. f., g.-d. art. mấnzei; pl. mấnze

mânză s. f., g.-d. art. mânzei; pl. mânze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNZĂ s. (ZOOL.) (reg.) coștrușă, mărțânioară, mânzoacă, mânzoancă. (~ de iapă de rasă.)

MÎNZĂ s. (ZOOL.) (reg.) coștrușă, mărțînioară, mînzoacă, mînzoancă. (~ de iapă de rasă.)

Intrare: mânză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânză
  • mânza
plural
  • mânze
  • mânzele
genitiv-dativ singular
  • mânze
  • mânzei
plural
  • mânze
  • mânzelor
vocativ singular
plural

mânză

etimologie:

  • mânz
    surse: DEX '98 DEX '09