4 definiții pentru mânuriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNURÍȚĂ, mânurițe, s. f. (Reg.) Mânuță. – Mânuri (pl. lui mână) + suf. -iță.

MÂNURÍȚĂ, mânurițe, s. f. (Reg.) Mânuță. – Mânuri (pl. lui mână) + suf. -iță.

mânuriță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: mânuri (pll mână) + -iță] 1-8 (Reg; șhp) Mânuță (1-8).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânuríță (reg.) s. f., g.-d. art. mânuríței; pl. mânuríțe

mânuríță s. f., g.-d. art. mânuríței; pl. mânuríțe

Intrare: mânuriță
mânuriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânuriță
  • mânurița
plural
  • mânurițe
  • mânurițele
genitiv-dativ singular
  • mânurițe
  • mânuriței
plural
  • mânurițe
  • mânurițelor
vocativ singular
plural

mânuriță

etimologie:

  • Mânuri (pluralul lui mână) + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98