5 definiții pentru mânună
Explicative DEX
mânună sf [At: CIAUȘANU, V. 178 / Pl: ~ni / E: ctm mână1 și munună] 1 (Olt; lpl) Bucăți de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a-i ține bine încheiați. 2 (Reg) Clanță a ușii. 3 (Olt) Mănunchi (1). 4 (Reg) Fiecare dintre grupurile de fire care se întretaie și se suprapun în timpul depănatului pe un ghem de lână sau de ață.
Sinonime
MÂNUNĂ s. v. mănunchi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mînună s. v. MĂNUNCHI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
mânună, mânuni, s.f. (reg.) 1. clanța ușii. 2. mănunchi. 3. grup de fire la depănat pe un ghem.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MÎNUNĂ s. f. I. 1. (La pl., prin Olt.) Bucăți de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a-i ține bine încheiați. Cf. CHEST. II 230/43, 82. 2. (Regional) Clanța ușii (Scundu-Drăgășani). CHEST. II 164/73. II. 1. (Prin Olt.) Mănunchi (I 1), Cf. CIAUȘANU, V. 178, ALR I 1 302/874. 2. (Regional) Fiecare dintre grupurile de fire care se întretaie și se suprapun, în timpul depănatului, pe un ghem (de lînă sau de ață) (Jiana-Turnu Severin). ALR I 1 272/856. Faci minuni pe ghem. ib. - Pl.: minuni. – Contaminare între mînă1 și munună.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |