5 definiții pentru mânună

Explicative DEX

mânu sf [At: CIAUȘANU, V. 178 / Pl: ~ni / E: ctm mână1 și munună] 1 (Olt; lpl) Bucăți de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a-i ține bine încheiați. 2 (Reg) Clanță a ușii. 3 (Olt) Mănunchi (1). 4 (Reg) Fiecare dintre grupurile de fire care se întretaie și se suprapun în timpul depănatului pe un ghem de lână sau de ață.

Sinonime

MÂNU s. v. mănunchi.

mînu s. v. MĂNUNCHI.

Regionalisme / arhaisme

mânună, mânuni, s.f. (reg.) 1. clanța ușii. 2. mănunchi. 3. grup de fire la depănat pe un ghem.

Tezaur

MÎNU s. f. I. 1. (La pl., prin Olt.) Bucăți de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a-i ține bine încheiați. Cf. CHEST. II 230/43, 82. 2. (Regional) Clanța ușii (Scundu-Drăgășani). CHEST. II 164/73. II. 1. (Prin Olt.) Mănunchi (I 1), Cf. CIAUȘANU, V. 178, ALR I 1 302/874. 2. (Regional) Fiecare dintre grupurile de fire care se întretaie și se suprapun, în timpul depănatului, pe un ghem (de lînă sau de ață) (Jiana-Turnu Severin). ALR I 1 272/856. Faci minuni pe ghem. ib. - Pl.: minuni. – Contaminare între mînă1 și munună.

Intrare: mânună
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânu
  • mânuna
plural
  • mânuni
  • mânunile
genitiv-dativ singular
  • mânuni
  • mânunii
plural
  • mânuni
  • mânunilor
vocativ singular
plural