mânună sf [At: CIAUȘANU, V. 178 / Pl: ~ni / E: ctm mână¹ și munună] 1 (Olt; lpl) Bucăți de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a-i ține bine încheiați. 2 (Reg) Clanță a ușii. 3 (Olt) Mănunchi (1). 4 (Reg) Fiecare dintre grupurile de fire care se întretaie și se suprapun în timpul depănatului pe un ghem de lână sau de ață.