4 definiții pentru mântuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mântuitu sf [At: CORESI, EV. 515 / Pl: ~ri / E: mântui + -tură] (Bis; îvr) Mântuire (3).

mîntuitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Mîntuire.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNTUITÚRĂ s. v. izbăvire, mântuire, salvare.

mîntuitu s. v. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE.

Intrare: mântuitură
mântuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mântuitu
  • mântuitura
plural
  • mântuituri
  • mântuiturile
genitiv-dativ singular
  • mântuituri
  • mântuiturii
plural
  • mântuituri
  • mântuiturilor
vocativ singular
plural