5 definiții pentru mântuitură
Tezaur
MÎNTUITÚRĂ s. f. (Învechit, rar, în limbajul bisericesc) Mîntuire (2). Acmu lasă robul tău, Doamne, pre cuvintele tale cu pace; că văzură ochii miei mîntuitura ta, ce-ai gătit naintea feațelor a tuturor oamenilor. CORESI, EV. 515, cf. TDRG. - Pl.: mîntuituri. – Mîntui + suf. -tură.
Explicative DEX
mântuitură sf [At: CORESI, EV. 515 / Pl: ~ri / E: mântui + -tură] (Bis; îvr) Mântuire (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mîntuitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Mîntuire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
MÂNTUITURĂ s. v. izbăvire, mântuire, salvare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mîntuitură s. v. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: mântuitură
mântuitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||