3 definiții pentru mântuielnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mântuielnic, ~ă a [At: CONACHI, P. 286 / Pl: ~ici, ~ice / E: mântui + -elnic] (Înv) Mântuitor (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mântuielnic
mântuielnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mântuielnic
  • mântuielnicul
  • mântuielnicu‑
  • mântuielnică
  • mântuielnica
plural
  • mântuielnici
  • mântuielnicii
  • mântuielnice
  • mântuielnicele
genitiv-dativ singular
  • mântuielnic
  • mântuielnicului
  • mântuielnice
  • mântuielnicei
plural
  • mântuielnici
  • mântuielnicilor
  • mântuielnice
  • mântuielnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)