3 definiții pentru mântuielnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mântuielnic, ~ă a [At: CONACHI, P. 286 / Pl: ~ici, ~ice / E: mântui + -elnic] (Înv) Mântuitor (1).
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
MÂNTUIÉLNIC adj. v. salvator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mîntuielnic adj. v. SALVATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: mântuielnic
mântuielnic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)