opțiuni

4 definiții pentru mântuielnic

Explicative DEX

mântuielnic, ~ă a [At: CONACHI, P. 286 / Pl: ~ici, ~ice / E: mântui + -elnic] (Înv) Mântuitor (1).

Sinonime

MÂNTUIELNIC adj. v. salvator.

mîntuielnic adj. v. SALVATOR.

Tezaur

MÎNTUIÉLNIC, -Ă adj. (Învechit) Mîntuitor (1). Așteaptă a morței înfățoșare, Ca un liman mîntuielnic dup-o lungă înotare. CONACHI, P. 286. - Pl.: mîntuielnici, -ce. – Mîntui + suf. -elnic.

Intrare: mântuielnic
mântuielnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mântuielnic
  • mântuielnicul
  • mântuielnicu‑
  • mântuielnică
  • mântuielnica
plural
  • mântuielnici
  • mântuielnicii
  • mântuielnice
  • mântuielnicele
genitiv-dativ singular
  • mântuielnic
  • mântuielnicului
  • mântuielnice
  • mântuielnicei
plural
  • mântuielnici
  • mântuielnicilor
  • mântuielnice
  • mântuielnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)