9 definiții pentru mânjitură

Explicative DEX

MÂNJITURĂ, mânjituri, s. f. (Rar) Murdărie, pată. – Mânji + suf. -tură.

MÂNJITURĂ, mânjituri, s. f. (Rar) Murdărie, pată. – Mânji + suf. -tură.

mânjitură sf [At: LB / V: (reg) ~jăt~ / Pl: ~ri / E: mânji + -tură] 1 Pată. 2 (Reg) Ungere cu un medicament. 3 (Reg) Mânjeală (4). 4 (Pex) Natră.

mânjătură sf vz mânjitură

MÎNJITURĂ, mînjituri, s. f. (Rar) Pată, murdărie. V. mîzgălitură. Mînji pe toți oaspeții... pe obraz, la fel cu mînjitura lui de pe față. ISPIRESCU, L. 377.

Ortografice DOOM

mânjitură (rar) s. f., g.-d. art. mânjiturii; pl. mânjituri

mânjitură (rar) s. f., g.-d. art. mânjiturii; pl. mânjituri

mânjitură s. f., g.-d. art. mânjiturii; pl. mânjituri

Sinonime

mânjitură s.f. (pop.) 1 v. Maculare. Mânjire. Murdărire. Pătare. 2 (concr.; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Împroșcătură. Pată. Stropitură.

Tezaur

MÎNJITURĂ s. f. 1. Pată, murdărie. Cf. LB, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Mînji pe toți oaspeții cari dormeau pe obraz, la fel cu mînjitura lui de pe față, apoi se culcă și el. ISPIRESCU, L. 377, cf. BARCIANU, ALEXI, W. 2. (Regional) Ungere (cu un medicament). Mînjitura constă în aceea că îl unge (pe bolnav) noaptea în cruce, adecă pe pept, pe umere și pe genunchi. N. LEON, MED. 103. 3. (Regional) Mînjeală (II 2). Mînjitura se face din tărîțe de grîu, mestecate cu foi de ceapă și voștine; aceste se fierb în apă și cu materia aceasta – mînjitura – se ung firele de război. COM. SAT. V, 120. ♦ P. e x t. Natră. Azi am țăsut cîteva mînjituri. COM.. SAT. V, 120, cf. ALR I 1 290/259, 273. – Pl.: mînjituri. - Și: (regional) mînjătúră s. f. ALR I 1 290/259.- Mînji + suf. -tură.

Intrare: mânjitură
mânjitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânjitură
  • mânjitura
plural
  • mânjituri
  • mânjiturile
genitiv-dativ singular
  • mânjituri
  • mânjiturii
plural
  • mânjituri
  • mânjiturilor
vocativ singular —
plural —
mânjătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânjătură
  • mânjătura
plural
  • mânjături
  • mânjăturile
genitiv-dativ singular
  • mânjături
  • mânjăturii
plural
  • mânjături
  • mânjăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânjitură, mânjiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Murdărie, pată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mînji pe toți oaspeții... pe obraz, la fel cu mînjitura lui de pe față. ISPIRESCU, L. 377. DLRLC
etimologie:
  • Mânji + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.