5 definiții pentru mânjitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNJITÚRĂ, mânjituri, s. f. (Rar) Murdărie, pată. – Mânji + suf. -tură.

MÂNJITÚRĂ, mânjituri, s. f. (Rar) Murdărie, pată. – Mânji + suf. -tură.

mânjitu sf [At: LB / V: (reg) ~jăt~ / Pl: ~ri / E: mânji + -tură] 1 Pată. 2 (Reg) Ungere cu un medicament. 3 (Reg) Mânjeală (4). 4 (Pex) Natră.

MÎNJITÚRĂ, mînjituri, s. f. (Rar) Pată, murdărie. V. mîzgălitură. Mînji pe toți oaspeții... pe obraz, la fel cu mînjitura lui de pe față. ISPIRESCU, L. 377.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânjitúră (rar) s. f., g.-d. art. mânjitúrii; pl. mânjitúri

mânjitúră s. f., g.-d. art. mânjitúrii; pl. mânjitúri

Intrare: mânjitură
mânjitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânjitu
  • mânjitura
plural
  • mânjituri
  • mânjiturile
genitiv-dativ singular
  • mânjituri
  • mânjiturii
plural
  • mânjituri
  • mânjiturilor
vocativ singular
plural

mânjitură

etimologie:

  • Mânji + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09