11 definiții pentru mângâietură
din care- explicative DEX (6)
- sinonime (2)
- tezaur (3)
Explicative DEX
mângâietură sf [At: PSALT. HUR. / P: ~gâ-ie~ / V: (înv) măngăitură, ~găi~, ~găit~, ~gâni~ / Pl: ~ri / E: mângâie + -(e)turăi] 1 (Înv) Milă1 (1). 2 (Îvr) Ispășire a păcatelor. 3 (Îvr) Încurajare. 4 (Înv) Satisfacție. 5-6 (Rar) Mângâiere (5-6).
măngăitură sf vz mângâietură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mângăietură sf vz mângâietură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mângănietură sf vz mângâietură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mângâitură sf vz mângâietură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mîngîĭetúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Împăcare, îmbunare (a unuĭ supărat). Mîngîĭere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
MÂNGÂIETURĂ s. v. alintare, bucurie, desfătare, dezmierdare, mângâiere, mulțumire, plăcere, satisfacție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mîngîietură s. v. ALINTARE. BUCURIE. DESFĂTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE. MULȚUMIRE. PLĂCERE. SATISFACȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MĂNGĂITÚRĂ s. f. v. mîngîietură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNGÎIETURĂ s. f. 1. (Învechit) Milă1, îndurare. Pomeniște mîngîieturile tale, Doamne, și mila ta. PSALT. HUR. 19v/16, cf. 58r/24. Audzi-me, Doamne, că dulce e meserearea ta; după multă miluirea ta (mângăeturilo[r] H) caută spre mere. PSALT. 133. 2. (Învechit, rar) Ispășire (a păcatelor). În toate zile să omori cîte un giunc jertveei pentru păcate, mîngînietură. PALLA (1581), ap. TDRG. 3. (Învechit, rar) Mîngîiere (1). Și acel om, derept și bine-cinstit, aștepta mîngîitura izraililor. CORESI, EV. 514. 4. (Învechit) Mîngîiere (2). Vai de voi, bogaților, că se va curma măngăitura voastră (a. 1574). GCR I, 9/7, cf. DDRF, SCRIBAN, D. 5. (Rar) Mîngîiere (3). Cf. POLIZU. E o liniște pătrunzătoare, pe care n-o întrerupe decît lătratul clinilor castelului, cari își reclamă tainul de hrană și mîngîituri de la dna Hasdeu. CARAGIALE, O. III, 170. - Pl.: mîngîieturi. - Și: (învechit) mîngîitúră, mîngînietúră, mîngăietúră (PSALT. HUR. 58r/24), măngăietúră, măngăitúră s. f. – Mîngîia + suf. -(e)tură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNGÎITURĂ s. f. v. mîngîietură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |