opțiuni

5 definiții pentru mângâietură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mângâietură sf [At: PSALT. HUR. / P: ~gâ-ie~ / V: (înv) măngăitură, ~găi~, ~găit~, ~gâni~ / Pl: ~ri / E: mângâie + -(e)turăi] 1 (Înv) Milă1 (1). 2 (Îvr) Ispășire a păcatelor. 3 (Îvr) Încurajare. 4 (Înv) Satisfacție. 5-6 (Rar) Mângâiere (5-6).

măngăitură sf vz mângâietură

mîngîĭetúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Împăcare, îmbunare (a unuĭ supărat). Mîngîĭere.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNGÂIETÚRĂ s. v. alintare, bucurie, desfătare, dezmierdare, mângâiere, mulțumire, plăcere, satisfacție.

mîngîietură s. v. ALINTARE. BUCURIE. DESFĂTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE. MULȚUMIRE. PLĂCERE. SATISFACȚIE.

Intrare: mângâietură
mângâietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mângâietură
  • mângâietura
plural
  • mângâieturi
  • mângâieturile
genitiv-dativ singular
  • mângâieturi
  • mângâieturii
plural
  • mângâieturi
  • mângâieturilor
vocativ singular —
plural —