4 definiții pentru mândrișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNDRIȘÓR, -OÁRĂ, mândrișori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Mândruț. – Mândru + suf. -ișor.

MÂNDRIȘÓR, -OÁRĂ, mândrișori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Mândruț. – Mândru + suf. -ișor.

mândrișor, ~oa smf, a [At: POP, ap. GCR II, 317 / Pl: ~i, ~oare / E: mândru + -ișor] 1-18 (Pop; șhp) Mândruț (1-18).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mândrișór (pop.) s. m., pl. mândrișóri

mândrișór s. m., pl. mândrișóri

Intrare: mândrișor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mândrișor
  • mândrișorul
  • mândrișoru‑
plural
  • mândrișori
  • mândrișorii
genitiv-dativ singular
  • mândrișor
  • mândrișorului
plural
  • mândrișori
  • mândrișorilor
vocativ singular
  • mândrișorule
plural
  • mândrișorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mândrișor, -oară mândrișoară

  • 1. popular Diminutiv al lui mândru, mândră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mândruț, -ă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Care mîndrișoară, Care soțioară, Întîi c-o veni... În zid s-o aruncați. TEODORESCU, P. P. 463.
      surse: DLRLC
    • Înălțate împărate... te-or bate lacrimile, Lacrimile maicelor, Ș-ale surioarelor, Ș-ale mîndrișoarelor De dorul voinicilor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 316.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mândru + sufix -ișor.
    surse: DEX '98 DEX '09