9 definiții pentru mâncătorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂTORÍE, mâncătorii, s. f. (Fam.) 1. Hoție, fraudă, delapidare. 2. Intrigă, bârfeală. – Mâncător + suf. -ie.

MÂNCĂTORÍE, mâncătorii, s. f. (Fam.) 1. Hoție, fraudă, delapidare. 2. Intrigă, bârfeală. – Mâncător + suf. -ie.

mâncătorie sf [At: DIONISIE, C. 168 / Pl: ~ii / E: mâncător + -ie] 1 (Asr) Însușire necinstită a unor bunuri aflate în administrare proprie. 2 (Fam) Intrigă. 3 (Fam) Bârfă.

MÎNCĂTORÍE, mîncătorii, s. f. (Familiar) 1. Hoție, fraudă, delapidare; risipă. Fusese la pușcărie pentru mîncătorie din hrana ostașilor. I. BOTEZ, ȘC. 64. Clucerul Alecu făcuse mîncătorii, abuzuri. GHICA, S. 3. Scoase pe sofragiu și pe stolnic, sub cuvînt de mîncătorie, și puse în locul lor pe alții aleși de dînsul după sprînceană. FILIMON, C. 119. 2. Intrigă, bîrfeală. Jupîn Rănică Vulpoiul nu se lăsă de mîncătorii și de vicleșuguri nici cînd ajunse om de frunte. ODOBESCU, S. A. 468.

mâncâtorie t. abuz, risipă de bani publici: voiu da poruncă să cerceteze mâncătoriile tale FIL.

mîncătoríe f. Mîncare de banĭ publicĭ, delapidare, deturnare, malversațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâncătoríe s. f., art. mâncătoría, g.-d. art. mâncătoríei; pl. mâncătoríi, art. mâncătoríile

mâncătoríe s. f., art. mâncătoría, g.-d. art. mâncătoríei; pl. mâncătoríi, art. mâncătoríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNCĂTORÍE s. v. delapidare, escrocherie, fraudă, hoție, intrigă, mașinație, uneltire.

mîncătorie s. v. DELAPIDARE. ESCROCHERIE. FRAUDĂ. HOȚIE. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. UNELTIRE.

Intrare: mâncătorie
mâncătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncătorie
  • mâncătoria
plural
  • mâncătorii
  • mâncătoriile
genitiv-dativ singular
  • mâncătorii
  • mâncătoriei
plural
  • mâncătorii
  • mâncătoriilor
vocativ singular
plural

mâncătorie familiar

  • exemple
    • Fusese la pușcărie pentru mîncătorie din hrana ostașilor. I. BOTEZ, ȘC. 64.
      surse: DLRLC
    • Clucerul Alecu făcuse mîncătorii, abuzuri. GHICA, S. 3.
      surse: DLRLC
    • Scoase pe sofragiu și pe stolnic, sub cuvînt de mîncătorie, și puse în locul lor pe alții aleși de dînsul după sprînceană. FILIMON, C. 119.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Jupîn Rănică Vulpoiul nu se lăsă de mîncătorii și de vicleșuguri nici cînd ajunse om de frunte. ODOBESCU, S. A. 468.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mâncător + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09