11 definiții pentru mâncărică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică.

MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică.

mâncări sf [At: CARAGIALE, O. VII, 267 / Pl: ~ici / E: mâncare + -ică] 1-8 (Șhp) Mâncare (8-11) (puțină și bună) Si: măncărea (1-8), (reg) mâncăreană (1-8), mâncărușă (1-8), mâncărioară (1-8), mâncăriță (1-8). 9 (Rar) Gustare. 10 (Rar) Aperitiv. 11 (Mol) Tocană.

mâncărică f. l. fam. un fel de bucate de carne cu legume; 2. mâncare.

MÎNCĂRÍCĂ s. f. 1. (Familiar) Diminutiv al lui mîncare (2). Seara cînd se întoarseră, găsiră mîncărică și fierturică gata. ISPIRESCU, L. 337. Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 267. 2. (Mold.) Tocană.

mîncărícă f., pl. ele (dim. d. mîncare). Fam. Mîncare, bucate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele

mâncărícă s. f., pl. mâncăréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNCĂRÍCĂ s. (reg.) mâncărioară, mâncăriță, mâncărușă. (O ~ cu carne.)

MÎNCĂRI s. (reg.) mîncărioară, mîncăriță, mîncărușă. (O ~ cu carne.)

Intrare: mâncărică
mâncărică1 (pl. e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncări
  • mâncărica
plural
  • mâncărele
  • mâncărelele
genitiv-dativ singular
  • mâncărele
  • mâncărelei
plural
  • mâncărele
  • mâncărelelor
vocativ singular
plural
mâncărică2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncări
  • mâncărica
plural
  • mâncărici
  • mâncăricile
genitiv-dativ singular
  • mâncărici
  • mâncăricii
plural
  • mâncărici
  • mâncăricilor
vocativ singular
plural

mâncărică

  • 1. familiar Diminutiv al lui mâncare.
    exemple
    • Seara cînd se întoarseră, găsiră mîncărică și fierturică gata. ISPIRESCU, L. 337.
      surse: DLRLC
    • Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 267.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • comentariu Pentru plural se folosește forma mâncărele, iar pentru genitiv-dativ singular forma mâncărici.
    surse: DOOM 2

etimologie:

  • Mâncare + sufix -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98