2 definiții pentru mâș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâș [At: CARAGIALE, S. N. 255 / V: miș / E: fo] 1 i (Pop; rep sau îcr „fâș”) Cuvântul care imită zgomotul produs de iarbă, frunze etc. mișcate de vânt, de mâna omului, de trecera unei insecte etc. 2 s (Reg; îe) A veni ca ~u A veni încet, pe furiș, pe nesimțite. 3 s (Reg; îe) A nu zice nici ~ A nu zice nimic Si: a tăcea chitic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mîș- Radical care pare să exprime ideea de bîzîială, sau de mișuneală sau cea de pîlpîială. Creație expresivă, paralelă cu fîș, hîș.Der. mîșăi, vb. (Olt., despre cîini, a adulmeca); mîșcîi, vb. (Munt., a se bălăbăni); mișui, vb. (a furnica, a pui); mișuna (var. mișina), vb. (a furnica, a fierbe), a cărui identitate cu cuvîntul anterior este evidentă (fără îndoială, Cihac, II, 198, îl explică prin sl. mĕsiti „a amesteca”, cf. Tiktin; Drăganu, RF, II, 298, prin sl. myšĭ „șoarece”; și Pușcariu 1098; Candrea-Dens., 1141; Candrea; Scriban; Spitzer, BL, IV, 48, prin lat. *messionāre „a recolta”); mișuială, s. f. (furnicare); mișină (var. mișună, Mold. de sud mișnă), s. f. (abundență; furnicare; grămadă, morman; provizii, rezerve; furnicar), cuvînt pe care Pușcariu 1098 îl deriva în mod echivoc dintr-un lat. *mistiōnem și Candrea-Dens., 1140, din messiōnem; cf. REW 5620; mișun (var. mișunel), s. m. (hîrciog, Cricetus frumentarius); mișeniță, s. f. (Mold., furnicare; furnicar). Cf. mușuroi.

Intrare: mâș
mâș
prefix (I7-P)
  • mâș