mâș [At: CARAGIALE, S. N. 255 / V: miș / E: fo] 1 i (Pop; rep sau îcr „fâș”) Cuvântul care imită zgomotul produs de iarbă, frunze etc. mișcate de vânt, de mâna omului, de trecera unei insecte etc. 2 s (Reg; îe) A veni ca ~u A veni încet, pe furiș, pe nesimțite. 3 s (Reg; îe) A nu zice nici ~ A nu zice nimic Si: a tăcea chitic.