LĂȚOS, -OASĂ, lățoși, -oase, adj. (Despre animale și despre coama sau blana lor) Cu părul lung, mițos. Herghelii de cai cu coame lățoase. DELAVRANCEA, S. 226. Un cuțulan de stînă, lățos... mergea pe lîngă calul lui Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 74. E un cățel mic, alb și lățos. CARAGIALE, N. S. 44. ♦ (Despre lucruri confecționate din blană) Cu lînă lungă, cu fir de păr lung; păros. Unchiaș cu straie lățoase. ODOBESCU, S. III 228. ♦ (Despre părul sau barba oamenilor) Care e lung și atîrnă în dezordine; nepieptănat, neîngrijit. O barbă stufoasă și-un păr lung, nepieptănat, lățos, îi dă o înfățișare sălbatică, aspră. VLAHUȚĂ, O. A. 5. Barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap. EMINESCU, N. 56.