LĂUTOARE, lăutori, s. f. (Regional) Apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. Îl întrerupse unul cu părul asudat tot, parcă atunci și l-ar fi scos dintr-o lăutoare. CAMILAR, TEM. 275. Fata suflecă mînicile și s-apucă de treabă. Întîi și-ntîi face lăutoare. CREANGĂ, P. 289. Una-i pune lăutoare, Ca să-i fie-opăritoare. ALECSANDRI, P. P. 372.