lăutar sm [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 48^r/13 / V: (îrg) lăpt~, (îvr) ~iu / Pl: ~i / E: lăută + -ar] 1 Muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde Si: lăutaș, scripcar, viorist, (îrg) ceteraș, diplaș. 2 Cântăreț popular care își acompaniază vocea cu diferite instrumente Si: rapsod. 3 (Șîs Taraf de ~i, tacâm de ~i, bande de ~i) Fiecare dintre membrii unei mici orchestre populare. 4 (Înv) Cântăreț din lăută. 5 (Pop; îe) A aduce o femeie în casă cu ~i A se însura. 6 (Pop; îe) A aduce pe dracul în casă cu ~i A da de necaz. 7 Horă cu lăutari. 8 (Ast; pop; lpl; art) Constelația Hora. 9 (Reg) Mascul al albinei Si: trântor, (reg) bondar. corectat(ă)