LĂNCIER, lăncieri, s. m. (Învechit; și în forma lăncer) Soldat din cavalerie înarmat cu lance; sulițaș. Doamna B. mă primi cu un zîmbet încîntător... văzînd negura de gelozie ce se răspîndise pe fața mea întru vederea unui tînăr ofițer de lănceri ce vorbea cu dînsa. NEGRUZZI, S. I 39. Numărul lor... se urcă la douăzeci și patru mii oameni, din care 9200 pușcași, iar ceilalți lăncieri și săgetari. BĂLCESCU, O. I 103. – Pronunțat: -ci-er. – Variantă: lăncer s. m.