LĂIEȚ, -IAȚĂ, lăieți, -e, s. m. și f. Țigan (sau țigancă) care face parte dintr-o laie; p. ext. om cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. Care e rostul să bați glodul în urma lăieților? CAMILAR, N. II 254. Lăiețele noastre de paparude. ODOBESCU, S. III 228. – Pronunțat: lă-ieț.