2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUTEȚIÁN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1), privitor la lutețian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien.

lutețian, ~ă [At: DEX / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr lutétien] 1 sns Prim etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2 a Care aparține lutețianului (1). 3 a Care se referă la lutețian (1).

LUTEȚIÁN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1). [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien.

LUTEȚIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al eocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. lutétien, cf. Lutetia Parisiorum – numele vechi al Parisului].

LUTEȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al eocenului mediu, dezvoltat în bazinul Parisului. (< fr. lutétien)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lutețián1 (-ți-an) adj. m., pl. lutețiéni (-ți-eni); f. lutețiánă, pl. lutețiéne

lutețián adj. m. (sil. -ți-an), pl. lutețiéni (sil. -ți-eni); f. sg. lutețiánă, pl. lutețiéne

Intrare: lutețian (adj.)
lutețian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lutețian
  • lutețianul
  • lutețianu‑
  • luteția
  • lutețiana
plural
  • lutețieni
  • lutețienii
  • lutețiene
  • lutețienele
genitiv-dativ singular
  • lutețian
  • lutețianului
  • lutețiene
  • lutețienei
plural
  • lutețieni
  • lutețienilor
  • lutețiene
  • lutețienelor
vocativ singular
plural
Intrare: lutețian (s.n.)
  • silabație: -ți-an info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lutețian
  • lutețianul
  • lutețianu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lutețian
  • lutețianului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lutețian (adj.)

  • 1. Care aparține lutețianului, privitor la lutețian.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

lutețian (s.n.)

  • 1. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: