lustrație sf [At: DN³ / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr lustration, lat lustratio, -onis] Ceremonie prin care în trecut se purifica o persoană, un câmp etc.

LUSTRAȚIE s.f. Ceremonie prin care cei vechi purificau o persoană, un cîmp etc. [Gen. -iei, var. lustrațiune s.f. / cf. fr. lustration, lat. lustratio].

LUSTRAȚIE, lustrații, s. f. 1. (Ant.) Ceremonie de purificare a unei persoane, a unui câmp etc. 2. (Rel.) Rit de purificare. (din fr. lustration, lat. lustratio)

lustrație s. f. Purificare ◊ „[A. Michnik într-un interviu] Sunt absolut contra decomunizării. Am fost 6 ani în închisoare, 8 ani în opoziție, dar sunt contra decomunizării, ca și contra lustrației.” ◊ Rev. 22 40/94 p. 13 (cf. fr. lustration; DN, DN3 – alt sens)

lustrațiune sf vz lustrație

LUSTRAȚIUNE s.f. v. lustrație.

*lustrațiúne f. (lat. lustratio, -ónis). Curățire, purificare la ceremoniile Romanilor. – Și -áție.

!lustrație (desp. -ți-e) s. f., art. lustrația (desp. -ți-a), g.-d. art. lustrației; pl. lustrații, art. lustrațiile (desp. -ți-i-)

*lustrație (-ți-e) s. f., art. lustrația (-ți-a), g.-d. lustrații, art. lustrației

lustrație s. f., pl. lustrații

LUSTRÁȚIE (< fr.) s. f. 1. Rit roman de purificare, având ca scop eliberarea de influențele rele asupra unor oameni, a unui spațiu locuit sau cultivat. Se desfășoară ca procesiune însoțită de rugăciuni și litanii, urmată de o jertfă. ♦ (În mod curent) Purificare. 2. P. ext. (După 1989, în unele state din Europa de Est) Perioadă (între 5 și 7 ani) în care unui fost demnitar comunist cu funcții importante de stat sau în aparatul represiv i se interzice accesul la unele funcții în stat.