LUSITAN, -Ă, lusitani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Veche populație iberică din sud-vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține Lusitaniei (sau, p. gener., Portugaliei) ori populației ei, privitor la Lusitania (sau, p. gener., la Portugalia) ori la populația ei. – Din fr. Lusitains.

lusitan, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr Lusitains] 1 smp Veche populație iberică din vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani. 2 smf / Persoană aparținând acestei populații. 3-4 a Care aparține (Lusitaniei sau) lusitanilor (1). 5-6 a Care se referă (la Lusitania sau) la lusitani (1). 7-8 a (Pgn) Care aparține (Portugaliei ori) populației ei. 9-10 a (Pgn) Care se referă (la Portugalia sau) la populația ei.

LUSITAN, -Ă, lusitani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Veche populație iberică din vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține Lusitaniei (sau, p. gener., Portugaliei) ori populației ei, privitor la Lusitania (sau, p. gener., la Portugalia) ori la populația ei. – Din fr. Lusitains.

lusitan (portughez) adj. m., s. m., pl. lusitani; adj. f., s. f. lusitană, pl. lusitane

lusitan (referitor la Lusitania/Portugalia) adj. m., s. m., pl. lusitani; adj. f., s. f. lusitană, pl. lusitane

lusitan s. m., adj. m., pl. lusitani; f. sg. lusitană, g.-d. art. lusitanei, pl. lusitane

LUSITÁN, -Ă (< fr.) adj., s. m. pl. 1. S. m. pl. Populație de origine iberică stabilită în SV Pen. Iberice. După un lung conflict cu romanii (192-137 î. Hr.) au fost supuși (definitiv în 61 î. Hr.) și înglobați, în timpul lui Augustus, în nou creata provincie imperială Lusitania (v. Portugalia). 2. Adj. Din Lusitania, din Portugalia.