2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUSITÁN, -Ă, lusitani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Veche populație iberică din sud-vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține Lusitaniei (sau, p. gener., Portugaliei) ori populației ei, privitor la Lusitania (sau, p. gener., la Portugalia) ori la populația ei. – Din fr. Lusitains.

lusitan, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr Lusitains] 1 smp Veche populație iberică din vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani. 2 smf / Persoană aparținând acestei populații. 3-4 a Care aparține (Lusitaniei sau) lusitanilor (1). 5-6 a Care se referă (la Lusitania sau) la lusitani (1). 7-8 a (Pgn) Care aparține (Portugaliei ori) populației ei. 9-10 a (Pgn) Care se referă (la Portugalia sau) la populația ei.

LUSITÁN, -Ă, lusitani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Veche populație iberică din vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține Lusitaniei (sau, p. gener., Portugaliei) ori populației ei, privitor la Lusitania (sau, p. gener., la Portugalia) ori la populația ei. – Din fr. Lusitains.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lusitán (referitor la Lusitania/Portugalia) adj. m., s. m., pl. lusitáni; adj. f., s. f. lusitánă, pl. lusitáne

lusitán s. m., adj. m., pl. lusitáni; f. sg. lusitánă, g.-d. art. lusitánei, pl. lusitáne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LUSITÁN, -Ă (< fr.) adj., s. m. pl. 1. S. m. pl. Populație de origine iberică stabilită în SV Pen. Iberice. După un lung conflict cu romanii (192-137 î. Hr.) au fost supuși (definitiv în 61 î. Hr.) și înglobați, în timpul lui Augustus, în nou creata provincie imperială Lusitania (v. Portugalia). 2. Adj. Din Lusitania, din Portugalia.

Intrare: lusitan (adj.)
lusitan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lusitan
  • lusitanul
  • lusitanu‑
  • lusita
  • lusitana
plural
  • lusitani
  • lusitanii
  • lusitane
  • lusitanele
genitiv-dativ singular
  • lusitan
  • lusitanului
  • lusitane
  • lusitanei
plural
  • lusitani
  • lusitanilor
  • lusitane
  • lusitanelor
vocativ singular
plural
Intrare: lusitan (s.m.)
lusitan2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lusitan
  • lusitanul
  • lusitanu‑
plural
  • lusitani
  • lusitanii
genitiv-dativ singular
  • lusitan
  • lusitanului
plural
  • lusitani
  • lusitanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lusitan (adj.)

  • 1. Care aparține Lusitaniei (sau, prin generalizare, Portugaliei) ori populației ei, privitor la Lusitania (sau, prin generalizare, la Portugalia) ori la populația ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

lusitan, -ă (persoană) lusitană

  • 1. (la) plural Veche populație iberică din sud-vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană aparținând acestei populații.
      surse: DEX '09

etimologie: