2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUPÉSC, -EÁSCĂ, lupești, adj. Care aparține lupului; ca lupul, ca de lup, ca al lupului; fig. cu lăcomie. – Lup + suf. -esc.

LUPÉSC, -EÁSCĂ, lupești, adj. Care aparține lupului; ca lupul, ca de lup, ca al lupului; fig. cu lăcomie. – Lup + suf. -esc.

lupesc, ~ească a [At: LB / Pl: ~ești / E: lup + -esc] 1 Care aparține lupului (1). 2 Ca de lup (1). 3 Ca lupul (1). 4 Ca al lupului (1). 5 (Fig) Cu lăcomie.

LUPÉSC, -EÁSCĂ, lupești, adj. De lup, care aparține lupului. Dă lupul în deal și-l dobor cu ghioaga... Acuma cred că s-a dus vestea între dînșii, în vorba lor lupească, de mă lasă în pace. C. PETRESCU, R. DR. 130. Toți se înfățișară: și-nălțimea lupească Începu să vorbească C-un glas dojenitor. ALEXANDRESCU, M. 332.

LUPÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de lupi; propriu lupilor. /lup + suf. ~esc

1) lupésc, -eáscă adj. De lup: mers lupesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lupésc adj. m., f. lupeáscă; pl. m. și f. lupéști

lupésc adj. m., f. lupeáscă; pl. m. și f. lupéști


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LUPESCU (WOLF), Elena (1899-1977), amanta regelui Carol II. Căsătorită cu căpitanul Tempeanu, a divorțat după ce l-a cunoscut pe principele Carol. L-a însoțit pe acesta în exil la Veneția, Milano și apoi la Paris, unde a desfășurat o vie activitate de readucere a principelui pe tron. Revenită în secret în țară (aug. 1930), s-a situat în fruntea camarilei regale, care a influențat nefast, dar în chip decisiv, timp de un deceniu, actele de guvernământ ale lui Carol II. După abdicarea regelui (6 sept. 1940), l-a însoțit în exil în Mexic și Portugalia, iar la 7 iul. 1947 s-a căsătorit cu acesta, primind titlul de Alteța-Sa, principesa Elena a României. Este înmormântată în biserica Saō Vicente din Lisabona, alături de regele Carol II.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: lupescu
lupescu
invariabil (I1)
  • lupescu
Intrare: lupesc
lupesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lupesc
  • lupescul
  • lupescu‑
  • lupească
  • lupeasca
plural
  • lupești
  • lupeștii
  • lupești
  • lupeștile
genitiv-dativ singular
  • lupesc
  • lupescului
  • lupești
  • lupeștii
plural
  • lupești
  • lupeștilor
  • lupești
  • lupeștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lupesc

  • 1. Care aparține lupului; ca lupul, ca de lup, ca al lupului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dă lupul în deal și-l dobor cu ghioaga... Acuma cred că s-a dus vestea între dînșii, în vorba lor lupească, de mă lasă în pace. C. PETRESCU, R. DR. 130.
      surse: DLRLC
    • Toți se înfățișară: și-nălțimea lupească Începu să vorbească C-un glas dojenitor. ALEXANDRESCU, M. 332.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Cu lăcomie.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • Lup + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09