lupei smi [At: LM / E: lup + -ei] Exemplar născut din încrucișarea unui câine cu un lup (1).

LUPEI, lupei, s. m. Cîine născut din încrucișarea cu un lup.

LUPEI, lupei, s. m. Cîine născut din încrucișarea unui cîine cu un lup. – Din lup + suf. -ei.

lupéĭ m., pl. tot așa. Puĭ de lup mic (pe cînd lupan e adult). V. vătuĭ și coteĭ.

LUPĂ, lupe, s. f. 1. Instrument optic alcătuit dintr-o lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu convergent de lentile care, fiind așezate în fața unui obiect, dau o imagine mărită a acestuia. 2. (Siderurgie) Bucată de oțel buretos amestecat cu zgură, obținută prin anumite procedee metalurgice. – Din fr. loupe.

lupă² sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 16 / Pl: ~pe / E: fr loupe, rs лупа] 1 Instrument optic alcătuit dintr-o lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu convergent de lentile care, fiind așezate în fața unui obiect, dau o imagine mărită a acestuia. 2 (În siderurgie) Bucată de oțel buretos amestecat cu zgură, obținută prin anumite procedee metalurgice. 3 Excrescență pe trunchiul unor arbori Si: (îrg) lupare (2).

lupă¹ sf [At: CDDE / Pl: ~pe / E: lup] (Zlg; rar) 1 Lupoaică (1). 2 Femelă de câine ciobănesc.

LUPĂ, lupe, s. f. 1. Instrument optic alcătuit dintr-o lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu convergent de lentile care, fiind așezate în fața unui obiect, dau o imagine mărită a acestuia. 2. (În siderurgie) Bucată de oțel buretos amestecat cu zgură, obținută prin anumite procedee metalurgice. – Din fr. loupe.

LUPĂ, lupe, s. f. 1. Instrument optic alcătuit dintr-o lentilă convergentă sau un ansamblu convergent de lentile alipite, cu care se observă obiectele de dimensiuni mici, ale căror imagini se văd sub un unghi mai mare. Te uiți la acest lanț de aur cu lupa și cu mirare bagi de seamă că fiecare verigă înfățișează un cal alergînd. STANCU, U.R.S.S. 122. Te apleci să privești cu o lupă deasupra unei palme de pămînt. C. PETRESCU, Î. II 16. 2. (În siderurgie) Bulgăre de oțel amestecat cu zgură în stare de pastă, obținut prin anumite procedee metalurgice; lentilă.

LUPĂ s.f. 1. Instrument optic format dintr-o lentilă convergentă, folosit la examinarea obiectelor foarte mici. 2. (Metal.) Lentilă (2). 3. Umflătură apărută sub piele. ♦ Excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. [< fr. loupe].

LUPĂ s. f. 1. instrument optic dintr-o lentilă convergentă, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscripțiilor etc. 2. (metal.) lentilă (2). 3. umflătură apărută sub piele. ◊ excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. (< fr. loupe)

LUPĂ ~e f. Instrument optic constând dintr-o lentilă convergentă care formează imagini virtuale mărite ale obiectelor cercetate. /<fr. loupe

lupă f. 1. crescătură lemnoasă ce răsare pe unii arbori; 2. lentilă biconvexă prin care obiectele se văd mărindu-se.

*lúpă f., pl. e (fr. loupe). Lentilă biconvexă întrebuințată la citit, la examinat documentele și alte lucrurĭ (stofe, insecte ș. a.).

lupă s. f., g.-d. art. lupei; pl. lupe

lupă s. f., g.-d. art. lupei; pl. lupe

lupă s. f., g.-d. art. lupei; pl. lupe

lupei s.m. (reg.) pui de lup.

lupă, (lupie), adj. – (ref. la oi) Cenușie (Georgeoni, 1936). – Din lup.

lupă, (lupie), adj. – (Ref. la oi) Cenușie (Georgeoni 1936). – Din lup + -ă.