6 definiții pentru lunură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNÚRĂ, lunuri, s. f. Alterație a lemnului care constă în prezența, în cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea și cu proprietățile alburnului. – Din fr. lunure.

LUNÚRĂ, lunuri, s. f. Alterație a lemnului care constă în prezența, în cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea și cu proprietățile alburnului. – Din fr. lunure.

lunu sf [At: DL / Pl: ~ri / E: fr lunure] (Sil) Alterație a lemnului care constă în prezența, în cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea și cu proprietățile alburnului.

LUNÚRĂ s.f. (Silv.) Defect în structura lemnului, constituind începutul de putrezire a acestuia. [< fr. lunure].

LUNÚRĂ s. f. defect în structura lemnului, începutul de putrezire a acestuia. (< fr. lunure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lunúră (defect în lemn) s. f., g.-d. art. lunúrii; pl. lunúri

lunúră s. f., g.-d. art. lunúrii; pl. lunúri

Intrare: lunură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunu
  • lunura
plural
  • lunuri
  • lunurile
genitiv-dativ singular
  • lunuri
  • lunurii
plural
  • lunuri
  • lunurilor
vocativ singular
plural

lunură

  • 1. Alterație a lemnului care constă în prezența, în cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea și cu proprietățile alburnului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: