7 definiții pentru luntriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNTRÍȚĂ, luntrițe, s. f. (Pop.) Luntrișoară. – Luntre + suf. -iță.

LUNTRÍȚĂ, luntrițe, s. f. (Pop.) Luntrișoară. – Luntre + suf. -iță.

luntriță sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țe / E: luntre + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Luntrișoară (1-2).

LUNTRÍȚĂ, luntrițe, s. f. Luntrișoară. Luntrița mea ușoară... val sfîșie, Talaz despică. VĂCĂRESCU, P. 257. Vîlcănaș... În luntriță că intra, Dunărea-n două tăia. TEODORESCU, P. P. 557.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luntríță s. f., g.-d. art. luntríței; pl. luntríțe

luntríță s. f., g.-d. art. luntríței; pl. luntríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUNTRÍȚĂ s. v. luntricică, luntrișoară.

luntriță s. v. LUNTRICICĂ. LUNTRIȘOARĂ.

Intrare: luntriță
luntriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luntriță
  • luntrița
plural
  • luntrițe
  • luntrițele
genitiv-dativ singular
  • luntrițe
  • luntriței
plural
  • luntrițe
  • luntrițelor
vocativ singular
plural

luntriță

etimologie:

  • Luntre + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09