lunetă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 269 / Pl: ~te / E: fr lunette, it lunetta] 1 Instrument optic alcătuit din mai multe lentile și prisme dispuse într-un tub și servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea obiectelor depărtate. 2 Dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri, în timpul prelucrării lor la strung. 3 Element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ.