luncă sf [At: (a. 1512) DERS / V: (reg; rar) lucă / Pl: ~nci / E: slv лжка] 1 Șes de-a lungul unei ape curgătoare, caracterizat prin soluri aluvionare și prin vegetație specifică, folosit ca teren de pășune, de cosit sau ca teren arabil. 2 (Rar) Teren sterp sau nelucrat. 3 Regiune inundabilă a unei văi. 4 (Îla) De ~ Propriu luncii (1). 5-6 (D. plante, păsări, animale; îal) Care (crește și) trăiește în luncă (1, 7). 7 (Reg) Poiană. 8 Pădure formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare Si: zăvoi. 9 (Reg; îs) ~ncile Arșunelului Se spune despre un loc imaginar, necunoscut, din care nu se mai întoarce nimeni.