5 definiții pentru luncuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNCÚȚĂ, luncuțe, s. f. Lunculiță. – Luncă + suf. -uță.

LUNCÚȚĂ, luncuțe, s. f. Lunculiță. – Luncă + suf. -uță.

luncuță sf [At: (a. 1630) ȘTEFANELLI, D. C. 3 / Pl: ~țe / E: luncă + -uță] 1-8 (Șhp) Luncea (1-8). 9 (Reg) Teren acoperit cu iarbă de cosit, aflat la intersecția unui drum cu o cale ferată.

LUNCÚȚĂ, luncuțe, s. f. Lunculiță. Niște argați... apucau tulpinile doborîte și le tîrau spre luncuță. CAMILAR, N. II 333. Și cum zice, cum vorbește, Spre luncuță se pornește. MARIAN, S. 53. Într-un capăt de luncuță Este mîndră poieniță. ȘEZ. VII 85.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luncúță s. f., g.-d. art. luncúței; pl. luncúțe

luncúță s. f., g.-d. art. luncúței; pl. luncúțe

Intrare: luncuță
luncuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luncuță
  • luncuța
plural
  • luncuțe
  • luncuțele
genitiv-dativ singular
  • luncuțe
  • luncuței
plural
  • luncuțe
  • luncuțelor
vocativ singular
plural

luncuță

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Niște argați... apucau tulpinile doborîte și le tîrau spre luncuță. CAMILAR, N. II 333.
      surse: DLRLC
    • Și cum zice, cum vorbește, Spre luncuță se pornește. MARIAN, S. 53.
      surse: DLRLC
    • Într-un capăt de luncuță Este mîndră poieniță. ȘEZ. VII 85.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Luncă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09