13 definiții pentru lunație lunațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNÁȚIE, lunații, s. f. Interval de timp între două faze identice ale Lunii (I 1); lună sinodică. – Din lat. lunatio.Cf. fr. lunaison.

lunație sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat lunatio, -onis cf fr lunaison] 1 Fenomen al schimbării fazelor lunii (1) de la o fază dată până la faza următoare de același fel. 2 (Pex) Interval de timp între două faze identice ale lunii (1).

LUNÁȚIE s. f. Interval de timp între două faze ale lunii (I 1); lună sinodică. – Din lat. lunatio. Cf. fr. lunaison.

LUNÁȚIE, lunații, s. f. Interval de timp între două faze identice ale lunii.

LUNÁȚIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs între două faze identice ale Lunii; lună siderală. [Gen. -iei, var. lunațiune s.f. / < lat. lunatio].

LUNÁȚIE s. f. schimbare succesivă a fazelor Lunii; interval de timp (circa 29 de zile) între două faze identice ale Lunii. (< engl. lunation, lat. lunatio)

LUNAȚIÚNE s.f. v. lunație.

*lunațiúne f. (lat. lunátio, -ónis, d. luna, lună). Luna lunară, timpu uneĭ învîrtirĭ a luniĭ în prejuru pămîntuluĭ. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lunáție (-ți-e) s. f., art. lunáția (-ți-a), g.-d. art. lunáției; pl. lunáții, art. lunáțiile (-ți-i-)

lunáție s. f. (sil. -ți-e), art. lunáția (sil. -ți-a), g.-d. art. lunáției; pl. lunáții, art. lunáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUNÁȚIE s. v. lună sinodică.

LUNAȚIE s. (ASTRON.) lună sinodică.

Intrare: lunație
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunație
  • lunația
plural
  • lunații
  • lunațiile
genitiv-dativ singular
  • lunații
  • lunației
plural
  • lunații
  • lunațiilor
vocativ singular
plural
lunațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunațiune
  • lunațiunea
plural
  • lunațiuni
  • lunațiunile
genitiv-dativ singular
  • lunațiuni
  • lunațiunii
plural
  • lunațiuni
  • lunațiunilor
vocativ singular
plural

lunație lunațiune

  • 1. Interval de timp între două faze identice ale Lunii; lună sinodică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: