LUMINĂȚIE, luminății, s. f. (Învechit; însoțit de un adjectiv posesiv) Formulă de reverență (precedînd uneori titlul) pentru un demnitar, un cap încoronat etc. V. înălțime. Dacă luminăția-ta treci [podul], apoi te va costa și mai scump. SADOVEANU, P. M. 174. Tronul luminăției-sale padișahul se clătinase. id. O. I 3.