LUMESC, -EASCĂ, lumești, adj. 1. Care aparține lumii¹, al lumii¹, privitor la lume¹, din lume¹. O astrologie... de origine bizantină bazată pe sistemul care admite Pămîntul de centrul arhitecturii lumești. EMINESCU, N. 45. Nici o putere lumească să te poată învinge cîndva. ȘEZ. III 235. 2. Laic; p. ext. vesel, glumeț. După aceste... cugetări triste, altele mai lumești m-au cuprins. NEGRUZZI, S. I 216. ♦ De dragoste, trupesc. Din dragostea lumească un imperiu se va naște. EMINESCU, O. I 144. Își petrecuse viața în dezmierdări lumești. ODOBESCU, S. III 34.