luft sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 66 / Pl: ~uri / E: ger Luft] 1 (Reg) Aer. 2 (Mar; Buc) Aer curat. 3 (Reg) Petrecere a concediului într-o localitate climaterică. 4 (Buc) Spațiu liber în interiorul sobei, care corespunde hornului prin care se evacuează fumul și gazele rezultate din ardere Si: (reg) tiraj. 5 (Teh) Distanță sau spațiu liber dintre două elemente, piese fixe sau mobile, situate foarte aproape unul de altul Si: interstițiu. 6 (Spt) Eroare comisă de un jucător care șutează pe lângă minge, puc etc.

LUFT s.n. 1. Spațiu liber dintre două elemente situate foarte aproape unul de altul. 2. (Sport) Greșeală comisă de un jucător care șutează pe lîngă minge, puc etc. [< germ. Luft].

LUFT s. n. 1. spațiu liber dintre două elemente situate foarte aproape unul de altul. 2. (sport) greșeală comisă de un jucător care șutează pe lângă minge, puc etc. (< germ. Luft)

luft s. n., pl. lufturi

luft s. n., pl. lufturi

luft s. n., pl. lufturi

luft s. n. – Curent de aer. Germ. Luft. În Trans. și în mediul urban.

luft, s.n. – (reg.) Curent de aer: „Vara aicea-i luft, vara aici e răcoare și frumos” (Papahagi, 1925; Borșa). – Din germ. Luft „aer, văzduh” (DER, DEX, MDA).

luft, s.n. – Curent de aer: „Vara aicea-i luft, vara aici e răcoare și frumos” (Papahagi 1925; Borșa). – Din germ. Luft „aer, văzduh”.

luft, lufturi s. n. (sport) șut pe lângă minge