5 definiții pentru lucrușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUCRUȘÓR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru.Lucru + suf. -ușor.

LUCRUȘÓR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru.Lucru + suf. -ușor.

lucrușor sn [At: CHIRIAC, SECUL 17 / Pl: ~oare / E: lucru + -ușor] 1-8 (Șhp) Lucru (7, 14, 16-17) (mărunt) Si: (rar) lucrișor (1-8), (înv) lucruleț (1-8), (reg) lucruț (1-8).

LUCRUȘÓR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru (I). Așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor. ISPIRESCU, L. 337. Or să facă sprafca din lucrușoarele strînse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lucrușór (lu-cru-) s. n., pl. lucrușoáre

lucrușór s. n. (sil. -cru-), pl. lucrușoáre

Intrare: lucrușor
lucrușor substantiv neutru
  • silabație: lu-cru-șor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucrușor
  • lucrușorul
  • lucrușoru‑
plural
  • lucrușoare
  • lucrușoarele
genitiv-dativ singular
  • lucrușor
  • lucrușorului
plural
  • lucrușoare
  • lucrușoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lucrușor

  • 1. Diminutiv al lui lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor. ISPIRESCU, L. 337.
      surse: DLRLC
    • Or să facă sprafca din lucrușoarele strînse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lucru + sufix -ușor.
    surse: DEX '98 DEX '09